Condiții de ieșire din țară pentru cetățenii români minori

Minorii cetățeni români pot călători în străinătate numai însoțiți, cu acordul părinților ori al reprezentanților legali, în baza articolului 2 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Prin reprezentant legal se înțelege persoana desemnata, potrivit legii, să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile părintești față de minor.

Poliţiştii de frontieră permit ieşirea din ţară a unui cetăţean român minor – numai dacă este însoţit de o persoană fizică majoră – în următoarele cazuri:

A. Este titular al unui document de călătorie individual (paşaport sau carte de identitate/carte de identitate electronică) și călătorește însoţit de ambii părinţi;

B. Este titular al unui document de călătorie individual (paşaport sau carte de identitate/carte de identitate electronică) şi călătoreşte împreună cu unul dintre părinţi, numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte, din care rezultă acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depăşească 3 ani de la data întocmirii acesteia, sau după caz face dovada decesului celuilalt părinte;

Documente doveditoare ale decesului sunt:

  • certificat de deces valabil şi cu putere doveditoare pe teritoriul României, în condiţiile legii;
  • hotărâre judecătorească de declarare a morţii, rămasă definitivă, dacă nu a existat timpul necesar pentru eliberarea certificatului de deces;
  • comunicare oficială primită prin intermediul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare ale României în străinătate, dacă nu a existat timpul necesar pentru eliberarea unor certificate de stare civilă.

Nu este necesară declaraţia părintelui decăzut din drepturile părinteşti sau declarat dispărut, în condiţiile legii, dacă însoţitorul face dovada în acest sens, cu excepţia cazului în care ambii părinţi se află în aceasta situaţie, când este obligatorie declaraţia reprezentantului legal al minorului.

C. Este titular al unui document de călătorie individual (paşaport sau carte de identitate/carte de identitate electronică) şi călătoreşte împreună cu unul dintre părinţi, dacă părintele însoţitor face dovada faptului ca minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă.

D. Este titular al unui document de călătorie individual (paşaport sau carte de identitate/carte de identitate electronică) şi călătoreşte însoţit de o alta persoană fizică majoră, numai dacă persoana însoţitoare prezintă certificatul de cazier judiciar şi o declarație a ambilor părinţi sau a părintelui căruia minorul i-a fost încredinţat (prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă), a părintelui supravieţuitor ori a reprezentantului său legal, pentru o perioadă care să nu depăşească 3 ani de la data întocmirii acesteia, care cuprinde:

  • acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate;
  • datele de identitate ale însoţitorului respectiv.

Declarația şi certificatul de cazier judiciar, precum şi oricare dintre documentele care au contribuit la aprecierea îndeplinirii condiţiilor exercitării dreptului la libera circulaţie se prezintă Poliţiei de Frontieră din punctul de trecere a frontierei prin care se efectuează ieşirea din ţară.

Declarația celuilalt părinte, declarația ambilor părinți sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredințat minorul, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească, a părintelui supraviețuitor sau a reprezentantului sau legal, privind acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate la ieșirea din România, nu este necesară atunci când minorul, cetățean român cu domiciliul sau reședința în țara de destinație se deplasează însoțit, în această țară.

Dacă minorul respectiv călătorește în altă țară decât cea în care își are domiciliul sau reședința, însoțit de către un părinte sau un alt însoțitor major, este necesară declarația care să cuprindă acordul părintelui / părinților / reprezentantului legal cu privire la călătoria minorului.

În situaţia în care poliţiştii de frontieră constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea 248/2005 pentru ca minorul să iasă din România, vor întrerupe călătoria acestuia.

Dacă minorul nu este însoţit de cel puţin unul dintre părinţi şi nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus, se informează aceştia, punându-le în vedere să îl preia de îndată ce este posibil. În cazul în care nu este posibilă informarea părinţilor, poliţiştii de frontieră anunţă Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, care iniţiază procedura aplicabila minorilor neînsoţiţi, potrivit legii.

În cazul în care minorul se deplasează în străinătate pentru studii sau concursuri oficiale, sunt necesare și suficiente documentele emise de instituția organizatoare, din care să rezulte perioada și statul/statele în care se vor desfășura studiile sau concursurile oficiale, însoțite, după caz, de traduceri legalizate, fără a mai fi necesară avizarea documentelor în cauză de către o autoritate administrativă în domeniu.

Dovada domiciliului minorului în țara de destinație se face cu documentele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 94/2006, cu alt document de călătorie al minorului sau cu documentul de identitate al minorului, în care este menționat domiciliul, iar dovada reședinței minorului se face cu documente emise de autoritățile statului de reședință, care atestă că minorul are stabilită reședința în acel stat.

În cazul în care destinația călătoriei nu poate fi dovedită prin bilete de călătorie emise de companii transportatoare pentru întregul parcurs al călătoriei, însoțitorul minorului completează olograf o declarație pe proprie răspundere în fața organelor poliției de frontieră, din care să rezulte că țara de destinație a călătoriei este cea de reședință/domiciliu a/al minorului.

Documentele eliberate de autorități oficiale din statele cu care România a încheiat tratate de asistență juridică care prevăd scutirea de astfel de formalități sunt exceptate de la procedura de supralegalizare sau aplicare a apostilei de la Haga.

Cetățenia română

Articolul 5 din Legea nr. 21/1991 a cetateniei romane stabileste urmatoarele:

Copiii nascuti pe teritoriul Romaniei, din parinti cetateni romani, sunt cetateni romani.

Sunt, de asemenea, cetateni romani cei care:

a) s-au nascut pe teritoriul statului roman, chiar daca numai unul dintre parinti este cetatean roman;

b) s-au nascut in strainatate si ambii parinti sau numai unul dintre ei are cetatenia romana.

Astfel, minorul, care are cel putin un parinte cetatean roman, in conformitate cu prevederile mai sus mentionate, dobandeste cetatenia romana prin efectul legii.

Minorii, cetateni romani, se afla sub protectia statului roman, fiindu-le aplicabile prevederile actelor normative cu privire la cetatenii romani – inclusiv prevederile referitoare la iesirea din tara a cetatenilor romani minori, chiar daca au si o alta cetatenie si chiar daca prezinta pentru trecerea frontierei doar documente eliberate de catre autoritatile straine.

Obligațiile însoțitorului

Insotitorul, care calatoreste in strainatate impreuna cu un minor, are urmatoarele obligatii:

  • sa acorde ingrijire si supraveghere minorului pe toata durata deplasarii;
  • sa nu abandoneze minorul;
  • sa nu incredinteze minorul altei persoane decat parintelui, reprezentantului legal sau, dupa caz, persoanei prevazute in declaratie ori, in cazuri deosebite, autoritatilor straine competente in domeniul acordarii de asistenta si protectie pentru minori;
  • sa respecte scopul, ruta si durata deplasarii mentionate in declaratie, cu exceptia situatiei cand exista acordul ulterior al acestora cu privire la schimbarile intervenite;
  • in cazul disparitiei minorului pe perioada deplasarii in strainatate, sa anunte de indata autoritatile competente de pe teritoriul statului unde s-a produs evenimentul, precum si cea mai apropiata reprezentanta diplomatica sau oficiu consular al Romaniei, solicitand eliberarea unei adeverinte in acest sens;
  • sa informeze de indata ce este posibil cea mai apropiata reprezentanta diplomatica sau oficiu consular al Romaniei, in cazul aparitiei unei situatii obiective de natura sa intrerupa calatoria, sa schimbe ruta, sa depaseasca durata calatoriei indicate de parinti sau de reprezentantul legal;
  • in cazul in care nu este posibila incredintarea minorului persoanei prevazute in declaratie, sa anunte imediat cea mai apropiata reprezentanta diplomatica sau oficiu consular al Romaniei, in vederea reunificarii familiale a minorului sau, dupa caz, sa se reintoarca in Romania cu acesta.

Minorul care calatoreste in strainatate insotit de cel putin unul dintre parinti sau de reprezentantul sau legal nu poate fi incredintat de catre acesta unei persoane de pe teritoriul altui stat, atunci cand fata de minor s-a dispus masura educativa a libertatii supravegheate, in conditiile legii penale.

Întreruperea călătoriei

Politistii de frontiera vor intrerupe calatoria minorului, chiar daca sunt indeplinite conditiile mentionate anterior, in urmatoarele situatii:

  • insotitorul este cetatean strain si nu face dovada faptului ca are dreptul sa se reintoarca in Romania, desi in declaratia parintilor sau, dupa caz, a reprezentantului legal se mentioneaza ca minorul se va reintoarce impreuna cu acelasi insotitor;
  • insotitorul a savarsit anterior una dintre infractiunile urmatoare, cu exceptia cazului in care a fost reabilitat pentru aceasta infractiune:
    • 1. omor, omor calificat, omor deosebit de grav;
    • 2. infractiuni privitoare la viata sexuala;
    • 3. cersetorie;
    • 4. lipsire de libertate in mod ilegal;
    • 5. sclavie;
    • 6. prostitutie;
    • 7. proxenetism;
    • 8. infractiuni privind traficul de droguri sau precursori;
    • 9. infractiuni privind traficul de persoane si infractiuni in legatura cu traficul de persoane;
    • 10. trafic de migranti;
    • 11. trafic de tesuturi sau organe umane;
    • 12. infractiuni de terorism;
  • insotitorul este cetatean strain si paraseste teritoriul Romaniei ca urmare a unei decizii de indepartare de pe teritoriul Romaniei, dispusa in conditiile legii, cu exceptia cazului in care este parinte al minorului si exista acordul celuilalt parinte;
  • insotitorului sau minorului i-a fost limitat, in conditiile prezentei legi, exercitiul dreptului la libera circulatie in strainatate pentru statul de destinatie ori pentru un stat care urmeaza sa fie tranzitat, in perioada in care urmeaza sa calatoreasca impreuna;
  • insotitorul nu este persoana careia i-a fost incredintata de catre instanta supravegherea minorului, atunci cand fata de acesta s-a dispus masura educativa a libertatii supravegheate, in conditiile legii penale;
  • minorul refuza sa iasa din tara, daca a implinit varsta de 14 ani.

Excepții

Poliţia de Frontieră Româna permite ieşirea din România a minorilor, fără prezentarea declaraţiei, în următoarele situaţii:

  • a) în cazul în care însoţitorul argumentează necesitatea călătoriei în străinătate prin faptul că minorul urmează să beneficieze de un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României şi fără de care viaţa sau sănătatea îi este pusă în mod grav in pericol, cu condiţia să prezinte documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autorităţile medicale române, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care urmează sa se acorde tratamentul medical respectiv, chiar dacă nu există acordul ambilor parinţi, al celuilalt părinte, al părintelui supravieţuitor sau al reprezentantului legal;
  • b) în cazul în care însoţitorul face dovada că minorul se deplasează pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzătoare, din care să rezulte perioada si statul sau statele in care se vor desfăşura aceste studii sau concursuri, chiar dacă exista acordul doar al unuia dintre părinti.
  • c) în cazul în care însoţitorul face dovada că minorul cetăţean român are domiciliul sau reşedinţa în ţara de destinaţie.

Conținutul și forma declarației

Declarația părinților, a părintelui căruia minorul i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui supraviețuitor sau a reprezentantului legal, va avea o valabilitate maximă de 3 ani de la data întocmirii și trebuie să cuprindă:

  • acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinatate de către minor;
  • datele de identitate ale însoțitorului respectiv;
  • indicarea faptului dacă minorul urmează să rămână în statul de destinație, caz în care trebuie menționată persoana căreia urmează a-i fi încredințat minorul, sau dacă urmează să se reîntoarcă împreună cu un însoțitor, ale cărui date de identitate trebuie indicate, în cazul în care acesta este o altă persoană decât cea cu care iese din România.

Declarațiile trebuie să fie autentificate în țara de notarul public, iar în străinătate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacă au fost date în fața autorităților străine, să îndeplinească condițiile de supralegalizare prevăzute de lege sau să aibă aplicată apostila conform Convenției cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, cu excepția statelor cu care România a încheiat tratate, convenții sau acorduri de asistență juridică, în materie civilă sau de drept al familiei, care prevăd scutirea de supralegalizare.

Declarațiile trebuie să fie eliberate părților în două duplicate, dintre care un duplicat se păstreaza de către însoțitor, iar al doilea duplicat însoțește pașaportul minorului.

Declarația și certificatul de cazier judiciar, precum și oricare dintre documentele care au contribuit la aprecierea îndeplinirii condițiilor exercitării dreptului la libera circulație se păstrează, în copie, de către Poliția de Frontieră din punctul de trecere a frontierei prin care s-a efectuat ieșirea din țară.

LINKURI

Legislație tranzitarea frontierei de stat
https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/n-legislaie-legislatie-calatorie-94/

Skip to content